Informații generale

Amplasarea geografica si relief

    Comuna Valea Ierii se situează în zona montană a Munţilor Apuseni, la nord-est de Muntele Mare şi la sud de Munţii Gilăului, în bazinul hidrografic al râului Iara, între coordonatele de: 46°30’34” – 46°40’16” latitudine nordică şi 23°07’20” - 23°23’49” longitudine estică.

Suprafaţa totală a comunei este de 14.888 ha, reprezentând 2,2 % din suprafaţa administrativă a judeţului Cluj. După cum se observă, din acest punct de vedere, comuna Valea Ierii face parte din categoria comunelor mari ale judeţului nostru.

Se învecinează la sud-est cu teritoriul comunei Băişoara, la nord-est comuna Săvădisla, la vest şi nord-vest comuna Măguri-Răcătău şi la sud comuna Poşaga, din judeţul Alba.

Relieful teritoriului administrativ al comunei aparţine în exclusivitate zonei montane, fiind situat în partea centrală a Munţilor Gilăului, cuprins între Valea Arieşului şi Valea Belişului.Privit în ansamblu, relieful comunei, cât şi cel limitrof, se caracterizează prin predominarea culmilor rotunjite, cu suprafeţe netede sau uşor ondulate, în multe cazuri, care contrastează cu adâncimea văilor şi caracterul abrupt al versanţilor.

Altitudinile medii au valori ridicate de 1.200 – 1.330 m, iar valorile altimetrice maxime ating 1.825 m – Muntele Mare, 1.225 m- Piatra Groşilor, 1.637 m – Dealul Dumitreasa, 1.476 m – Muntele Agrişului, iar minimele altimetrice, pe culmi, ating 1.050 m, la hotarul comunei Săvădisla.

Solul de origine eruptivă este constituit din granit, granit porfiruit şi andezid, la care se adaugă şisturile cristaline şi se încadrează în tipul brun de pădure, brun-roşcat de pădure şi brun acid cu producţii mai mici, ceea ce a dus ca populaţia regiunii să determine modificări esenţiale în învelişul vegetal prin defrişări şi transformarea acestora în păşuni, fâneţe şi zone de culturi agricole.Toponimia locală oferă dovezi cât se poate de concludente în acest sens: Arsuri, Runcurişori, Piatra Arsă, Şesul Cald, Neteda, Tarniţa, Topiri, Tina, suprafeţe care şi azi constituie zone de păşune sau fâneţe în hotarele comunei Valea Ierii.

Caracteristici climatice

  Aşezarea geografică a ţării noastre, dar mai ales poziţia teritoriului comunei Valea Ierii într-o zonă preponderent muntoasă determină şi principalele caracteristici ale climei.Astfel clima din zona Valea Ierii se încadrează în sectorul cu climat montan, caracteristic regiunilor vestice şi nord-vestice ale ţării noastre – zona Munţilor Apuseni – supus unei circulaţii preponderent vestice.Ca urmare, în timpul iernii predomină influenţa de natură maritim polară, sau maritim arctică din nord-vest, iar vara aerul cald din sud-vest datorită activităţii ciclonice nord-mediteraneene deplasate spre nord.

    Clima este  destul de aspră, cu ierni lungi(prima brumă apare în mijlocul lunii septembrie şi ultima în luna aprilie), zăpezi mari spulberate de vânt,care închid drumurile.Verile sunt scurte, cu precipitaţii abundente, temperatura medie în luna iulie fiind de 16,6°C.

Temperaturile medii anuale se menţin între 2 şi 5 ° C.Temperaturile minime absolute ale lunii ianuarie ating valori de – 34°C, iar mediile se menţin între - 6 şi –8°C.Temperaturile medii de vară se menţin între 12 şi 14°C.Asta înseamnă că amplitudinea medie anuală oscilează în jurul valorilor de 18-20°C.

   Umezeala relativă medie anuală atinge 86 %.Precipitaţiile sunt variate: 800-900 mm/an jos în văile Ierii şi afluenţilor; 1.000-1.200 mm/an pe culmile înalte.

   Prima zi cu îngheţ se situează în jurul datei de 1 octombrie, iar ultima zi -1 mai.Perioada fără îngheţ  durează 120 zile/an. Zilele cu strat de zăpadă se cifrează la 100-150 cm.

   Zilele senine sunt sub cifra de 40.Vânturile bat din direcţia vest, în mod predominant, frecvenţa fiind de 30 %.Viteza medie atinge 40-50 km/oră,iar cea maximă este mai mare de 100 km/oră.

   Regimul eolian din zonă este determinat de succesiunea şi frecvenţa în timpul anului a diferitelor formaţiuni barice, de circulaţia generală a maselor de aer, precum şi de configuraţia reliefului. Fragmentarea şi orientarea reliefului imprimă vânturilor anumite direcţii, în general ele fiind canalizate de-a lungul văilor şi defileelor.Tot relieful determină şi formarea brizelor de munte şi de vale. Din datele existente la Staţiunea meteorologică Băişoara reiese că frecvenţa cea mai mare o au vânturile din nord-vest şi vest şi că viteza acestora creşte cu altitudinea. Interesant este faptul că elementele climatice diferă datorită variantelor de expoziţie între povârnişurile însorite şi cele umbrite mai răcoroase şi mai umede.Această diferenţiere este mai pregnantă iarna, când pe doştină locul este îngheţat şi înzăpezit, pe când la faţă primăvara vine mult mai devreme.

Retea hidrografica

   Cea mai mare parte a gospodariilor din comuna se afla asezate de o parte si de alta a raului Iara , pe langa care serpuieste drumul judetean DJ 107N.

   Râul Iara izvorăşte de sub Muntele Mare şi se formează din pârâul Măruţiu, care izvorăşte de la o altitudine de 1.670 m şi pârâul Uricarul Mare, care coboară din culmea Picioragul de la altitudinea de 1.640 m.După unirea lor, cel mai important afluent îl primeşte pe stânga, Valea Gălbenuţa, iar apoi, după o distanţă de aproximativ 6 km, râul este cunoscut sub denumirea de Iara.De la izvor şi până în dreptul localităţii Valea Ierii, râul are o direcţie sud-vest şi nord-est, apoi face un cot brusc luând direcţia nord-vest, în bazinul superior primind şi cei mai importanţi afluenţi.La 7,5 km de la izvor primeşte pe dreapta pârâul Negrului, iar până la conflenţa cu Valea Soimului şi pârâul Lindrului mai există şi alţi afluenţi ca: Valea Bondureasa, pârâul Strâmb pe dreapta, iar pe stânga pârâul Plopilor şi pârâul Hoanca Mare. In continuare râul Iara străbate satul de reşedinţă fără afluenţi importanţi, intrând apoi în Cheile Iarei, care fac trecerea spre comuna vecină, Băişoara, apoi prin comuna Iara,vărsându-se în Arieş, în dreptul localităţii Buru.

   Cu toate că teritoriul comunei Valea Ierii se află situat în al Masivului Bihor-Vlădeasa, care constituie o veritabilă barieră în calea maselor de aer oceanic, ceea ce conduce la o cantitate mai mică de precipitaţii în comparaţie cu vestul Apusenilor, s-au înregistrat cazuri de precipitaţii abundente, care au provocat mari inundaţii, cum au fost cele din mai 1940, 2-4 iulie 1975 sau 25-26 decembrie 1995. Dintre acestea cele din anul 1975 au produs cele mai mari pagube ducand la distrugerea a 35 de gospodarii si alte 120 inundate, distrugerea partiala a fabricii de cherestea din localitate, a scolii generale din satul Valea Ierii si a distrugerii complecte a magazinului alimentar din centrul comunei.

   Debitul relativ constant şi repeziciunea apelor curgătoare din zonă au condus la amenajarea unor lacuri de acumulare pe Valea Calului, Valea Soimului şi Bondureasa în perioada 1971- 1977, apa fiind condusă, prin galerii subterane, la sistemul hidroenergetic Tarniţa.

   Aşa cum am arătat mai sus, când debitul de apă a crescut brusc în urma ploilor sau topirii zăpezilor, au avut loc inundaţii provocând mari pagube gospodăriilor din zonă şi unităţilor economice.Pentru a preveni asemenea calamităţi naturale, în centrul satului au fost efectuate lucrări de regularizare a albiei râului Iara, lucrări care s-au derulat în perioada 1977-1978.    

 Populatie

   Comuna este compusă din 3 sate: Valea Ierii(satul de reşedinţă) şi satele componente Cerc şi Plopi.

            In urma recesamantului din  anul 2011, populaţia comunei se prezenta astfel:

                   - satul Valea Ierii 660 de locuitori - 273 de gospodarii

                   - satul Cerc 106 de locuitori - 55 de gospodarii

                   - satul Plopi 98 de locuitori - 45 de gospodarii

 

                       TOTAL - 864  de locuitori - 373 de gospodarii